Unul dintre cele mai comune exerciții de dicție pe care le propun la cursuri este X-U. E un exercițiu banal, dar foarte util. Concret, îi rog pe cursanți să rostească un X larg până li se tensionează mandibula, apoi să strângă gura într-un U cât mai bine articulat. Tehnica e foarte bună atunci când vrei să-ți pui în mișcare mușchii feței ca să poți pronunța clar și îngrijit vocalele.

X-U nu are o origine clară. E un exercițiu din folclor cu autor necunoscut la fel ca:

Rică nu ştia să zică
Râu, răţuşcă, rămurică

sau

Piatra crapă capra, capra crapă piatra.
Capra neagră-n piatră sare.
Piatra crapă-n patru.
Crapă capul caprei negre
precum piatra crapă-n patru.

Totuși, eu asociez X-U cu o persoană anume care m-a pus pentru prima dată să fac acest exercițiu. Am cunoscut-o pe doamna Melania Drăgan în primăvara anului 2007 la un eveniment cultural. Știam că e prezentatoare la Radio Cluj și că e o voce consacrată.

Am intrat în discuție cu doamna Drăgan. Aveam experiență în multe chestii legate de comunicare, dar microfon și studio nu făcusem până atunci. Uite așa, dintr-o discuție în alta, Melania Drăgan mi-a dat întâlnire a doua zi la Radio Cluj. M-a rugat să vin la 10:30 la studio pentru că la 11 va începe să-și prezinte emisiunea, un potpuriu de trei ore cu știri, rubrici, muzică și interviuri.

Mi-a spus că pot să vin și să urmăresc ce se întâmplă în spate. Am venit la radio cu trei ore mai devreme. Am băut de plictiseală cinci cafele de la tonomatul cu fisă din fața clădirii. Dădeam ture și mă uitam la ceas ca să treacă timpul mai repede.

“Când se aprinde beculețul roșu, să nu te miști”

Am ajuns în „emisie”, o sală mare cu un pupitru tehnic la care cineva butona de zor. Pupitrul era orientat cu fața spre o încăpere baricadată în sticle unde prezentatorii și invitații intrau să vorbească în direct. Am rămas în picioare lângă pupitrul tehnic și am urmărit-o de la distanță pe doamna Drăgan care a intrat în încăperea cu microfoane, s-a pus la masă și-a luat căștile și a intrat în direct. Avea o voce tânără, caldă, deși îmi mărturisise cu puțin timp înainte că se va pensiona în curând după atâtea zeci de ani de radio.

N-am să uit niciodată că, în timp ce dădea intervenția de începere a emisiunii, Melania a început să gesticuleze ritmic pe muzica propriei voci.

 La un moment dat a închis ochii. Era una cu microfonul ca un artist care se cufundă în personaj și trăiește momentul pe scenă.

Imediat după intervenția ei pe post a intrat o melodie. Melania mi-a făcut semn să intru în cabină ca să mă așez lângă ea. Am deschis ușa, am intrat în platou și m-am așezat pe un scaun, aproape de microfonul la care prezenta.

„Când se aprinde beculețul roșu, să nu te miști”, mi-a spus în timp ce ținea foile în mână și se pregătea pentru o nouă intervenție. Am rămas smirnă lângă Melania urmărind ce vorbește printre melodiile bine alese. La finalul emisiunii Melania mi-a spus: „Dacă simți ceva cât timp stai aici, în studio, atunci vei face radio.” A urmat o lungă discuție despre emoție, trac, voce, cum te conectezi cu publicul. Atunci mi-a sugerat să repet de câte ori pot exercițiul cu X-U pentru că e un exercițiu de dicție foarte bun.

Destin se numește treaba asta

După două luni am intrat și eu în direct pentru prima oară. M-am dus la Radio Cluj la un concurs pentru poziția de redactor – prezentator de știri. Ne-am înghesuit la probă vreo 30 – 40 de copii, dar concurența „la baionetă” s-a dat între mine și Corina Brândușan.

„Șefia” n-a știut pe cine să aleagă, iar „pe surse” auzeam că Brândușan pornește cu prima șansă pentru că are experiență. Norocul vieții mele a fost că directorul Radio Cluj a reușit să obțină o suplimentare de buget. Eu și Corina am ajuns amândoi prezentatori.

Corina Brândușan

Astăzi Corina îmi e soție și e mama celui mai șmecher copil din lume pe care l-am făcut împreună. Destin cred că se numește toată treaba asta. 🙂

Melania Drăgan la Atelier

După cincisprezece ani m-am trezit cu Melania Drăgan la ușă. S-a întâmplat chiar săptămâna trecută când am ținut la Cluj un Atelier de Voce, Dicție și Oratorie. În timp ce în sală intrau rând pe rând înscrișii am zărit-o la ușă. „Am venit să te văd”, mi-a spus ea.

Am început atelierul, iar când am ajuns la exercițiul cu X-U am rugat-o pe doamna Drăgan să se ridice. „Doamna Melania Drăgan e unul dintre prezentatorii radio fără de care nu eram azi în fața voastră. Știu ceea ce știu și sunt omul de azi pentru că am avut noroc de oameni extraordinari care m-au învățat meserie.” Sala a întors capul, apoi s-a aplaudat puternic.

Melania Drăgan

Ai modele pe pământ?

La final aș vrea să te las cu o idee: dacă vrei să fii un bun orator, un vorbitor carismatic și cu magnet, caută-ți modele aici pe pământ, lângă tine, nu în lună. Oamenii de lângă tine sunt cei care-ți vor demonstra că se poate. Sigur, Simon Sinek, Barack Obama și alții merită studiați, însă nu ei te vor face un artist al comunicării. Caută-i mai bine pe cei de lângă tine, admiră-i așa cum sunt și încercă să înveți de la ei.

Spune-mi în comentarii doi sau trei oameni „de pe pământ” care te inspiră prin calitățile lor de vorbitori. Nu-mi zi de staruri, personalități intangibile, ci oameni de lângă tine pe care-i simți și vezi: poate un bunic, o mătușă, un profesor, un coleg. Pe cine-ți place să vezi vorbind?

P.S. Anul trecut când a murit Florin Zaharescu, directorul Radio Cluj, i-am trimis fiicei lui, Alexandra, poza de mai jos. Cine știe cum curgea viața mea dacă „Zaha”, cum îi spuneam noi pe ascuns, nu semna suplimentarea aia de buget care mi-a deschis calea în radio și tot ce-a urmat.

Florin Zaharescu