Grivei! Șezi!

Grivei! Treci la colț!

Da, știu că numele de Grivei îl primesc doar câinii din povești și basme, dar mie îmi place cum sună.

Am văzut că în realitate câinii se numesc, de obicei, Bobby, Rex, Lisa etc.

Una peste alta și indiferent de nume, atunci când vrei să disciplinezi un câine tinzi să-i vorbești ferm și apăsat, pe note foarte joase.

Mizezi că în felul acesta Grivei, Bobby, Lăbuș, Belmondo sau Rucsăcel te va asculta, se va supune și-ți va respecta ordinul.

Am o veste bună!

Faza cu notele joase funcționează la fel de bine și cu Mihai, Valentina, Marius, Nicoleta sau alte ființe umane, nu canine.

Concret, noi, oamenii, la fel ca patrupezii care fac ham-ham, avem instinctul să ne supunem în fața unei voci ferme și autoritare. E un lucru pe care nu-l recunoaștem de fiecare dată, dar care se infiltrează subtil în subconștientul nostru. Și produce efecte.

Iată de ce e important să ne adaptăm înălțimea vocii la mesajul pe care vrem să-l transmitem.

Mai precis, notele joase funcționează impecabil atunci când vrem să fim fermi și clari, iar după ceea ce noi comunicăm nu mai e loc de discuții și povești.

Exemple:

Este o problemă serioasă și trebuie s-o discutăm!

Așa am hotărât. Nu e loc de tocmeală.

E o situație gravă, trebuie să reacționăm acum!

De asemenea, notele înalte meg bine atunci când vrem să fim abordabili sau s-o dăm la pace, cum se spune golănește.

Iată câteva exemple de mesaje care merg bine pe o voce mai înaltă.

Întrebări:

Cum te cheamă?

Cine ești?

Cât este ceasul?

Intenții:

Aș vrea să ne întâlnim.

Aș mai bea un păhărel, dacă se poate! (Sau nu :-))

Așadar, nu uita!

Vorbitul e ca și cândatul: poți să vorbești în nota Do, sau poți să vorbești sus, în Si. 🙂

Atunci când vrei să fii cald și conversațional du-te pe Si, dar când trebuie să transmiți autoritate, scoate Do-ul din tine.

 

Sursă foto: Libertatea.ro