Zilele trecute am organizat live pe Facebook o discuție despre COVID cu profesorul Ioan Hosu, sociolog și cadru didactic la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj.

Am purtat o conversație despre cum ar fi bine să comunicăm și să relaționăm mai eficient în perioada izolării.

Cu ajutorul colegei mele Andreea Ilișiu care a extras ideile principale vă copiez mai jos cele mai importante mesaje.

Lectură faină!

Andrei Țigănaș:
Se putea anticipa momentul COVID- 19? Puteam face ceva ca să-l preîntâmpinăm? Sau a fost o lebădă neagră care a căzut peste noi și asta e?

Ioan Hosu:

• Trecutul nu poate fi schimbat, numai viitorul și, parțial, ceva din prezent.
• Nu e potrivit să ne întrebăm ce am fi putut face în această viață. Relevant și important este ce putem face în această viață.
• Suntem naivi pentru că învățăm foarte puțin din ce ni se întâmplă.
• Privim acum prezentul dintr-o perspectivă gri sau neagră, însă nu trebuie să privim și viitorul așa.
• Sub dictatura lui Ceaușescu nu îmi imaginam că peste 30 de ani o să am 3-4 deplasări pe an în străinătate, nu visam la lucruri, servicii și bunăstare. Evident că acum am un sentiment de déjà vu.
• Nu aveam cum să anticipăm această situație, deși erau multe surse.
• Am mai trăit situații asemănătoare, dar nu la amplitudinea asta, iar de aici vin nesiguranța și frica: din faptul că niște rețele sociale pe care ne-am bazat, niște punți, toate sunt în aer acum. Toți suntem afectați. Nu mai avem backup, Italia, Spania, Canada etc. Nu mai avem unde să evadăm.
• Frustrarea apare când nu mai știm ce să alegem și cum să procedăm.

A.Ț.
Întrebare strict legată de comunicare. Ce riscuri și ce oportunități există între noi, în familie, cu colegii de serviciu, cu partenerii? La ce să fim atenți?

I.H. – sumar răspunsuri

• Spațiul public este în spațiul privat în acest moment.
• Locul de muncă și gospodăria sunt în același loc pentru cei care au această posibilitate de a munci de acasă.
• Pentru ceilalți nu mai există deloc spațiul public. Eu nu mai au loc de muncă sau spații de socializare.
• Această suprapunere a celor două areale în care noi funcționăm produce niște suprapuneri de roluri și niște confuzii.
• Programul și sarcinile intră în conflict.
• Suntem freelanceri și în viața privată.
• Pentru unii oameni situația devine o corvoadă, un arest la domiciliu.
• Pentru unii libertatea de a munci nu e doar un moft, ci o necesitate și o plăcere.
• Apar conflicte de rol: spațiul public se suprapune cu cel privat.
• Sunt multe mesaje și informații care alterează sensurile comunicării reale.
• Un studiu realizat pe UK și SUA pe categorii de vârstă, gen și venituri, ne spune că oamenii, surprinzător, vor să primească știri pozitive: câți oameni s-au recuperat după infecție, ce oportunități de voluntariat au.
• Astăzi oamenii au încredere în informația pe care o generează structurile guvernamentale.
• Trebuie să ne gândim ce facem peste două – trei luni după ce trece această situație pentru că toate-s trecătoare.

A.Ț.
Cum ar fi bine să comunicăm în cele trei arii mari ale vieții nostre
– Familia
– Colaboratorii
– Rudele și prietenii pe care nu-i putem vedea acum din cauza pandemiei?

I.H.

• Ne trebuie autodisciplină și ordine în viața familială.
• Avem nevoie de răbdare și încredere în prietenie.
• În zona profesională logica va fi una a pragmatismului, nu se va schimba mult situația.
• Ceea ce noi ne așteptăm să se întâmple în 10-15 ani, IA, machine learning, se întâmplă mult, mult mai repede.
• Avem o capacitate de regenerare la nivel global.
• COVID ne-a ajutat să înțelegem problemele deja existente.
• Spațiile largi ne oferă posibilitatea fugii. Granițele închise te obligă să găsește soluții în comunitatea ta, în țara ta, în firma ta temporar închisă.
• Încrederea în noi și în ceilalți este cel mai important lucru.

Solidaritate, compasiune, empatie. Aceste cuvinte trebuie acum operaționalizate în acțiuni concrete.
(Ioan Hosu)

Poți să urmărești întreaga discuție aici.
https://www.facebook.com/1799242103645583/videos/515269125811148/