Astăzi nu scriu despre voce și dicție.

Știu că nu e loc. 🙂

Textul pe care l-am pregătit e despre chestia aia
care ne ține pe toți în corzi cam de o săptămână.

Este duminică, ora 11:01, în timp ce stau la laptop
și pregătesc textul ăsta.

Ziua de azi a început la mine cu o tură de aprovizionare
la magazim și farmacie.

Nu sunt isteric și nu-mi fac provizii pe doi ani,
dar m-am hotărât, totuși, să iau una-alta pentru familie.
Nu mi-e clar ce se întâmplă de mâine.

Sala în care fac sport s-a închis temporar, așa că de mâine
nu mai merg nici la antrenamente.

Biroul în care îmi desfășor activitatea rămâne și el în stand-by,
așa că voi lucra și eu de acasă.

De astăzi, balconul nostru deschis din living va fi noul parc
de joacă al fetiței mele, Maria, care ieri a făcut un an și patru luni.

Corina, soția, o îmbracă gros, ca pe cosmonaut și o scoate
în logie ca să se joace cu ea.

Eu, la rândul meu, voi sta doar acasă și am să mai ies din
apartament doar când trebuie să duc să duc gunoiul la pubela
din curtea blocului.

Azi dimineață am luat mașina ca să mă duc la magazin,
deși în mod obișnuit fac distanța asta pe jos.

Am condus cu 40 km/h, ca o patrulă de poliție și
am urmărit de la volan o atmosferă care părea, mai degrabă,
un scenariu de film SF. 🙂

– străzile erau goale așa cum nici noaptea la 2 nu găsești
– puținii oameni de pe trotuare purtau măști, mănuși, se evitau unii pe alții și păstrau distanțe regulamentare
– fețele erau triste, întunecate, atât cât se vedea în spatele măștii

Am intrat în magazin și, cât am stat acolo, am auzit trei bărbați
vorbind la telefon. Textele lor erau, parcă, la indigo:

Ce vrei să mai iau?
Nu, nu-s panicat, dar ce să mai iau? Ca să avem.

Probabil că și tu îți pui în perioada asta întrebări:
– Ce Dracu’ urmează?
– Cât va dura?
– Până unde ajungem?
– Ai mei vor fi bine?
– Eu voi fi bine?
– O să mai fie vreodată ca la început?

Eu, recunosc, mi-am pus în gând întrebările astea deși mă zbat
să nu-mi țin mintea ocupată cu subiectul COVID – 19.

Sincer, aș vrea să pot scrie aici sugestii și idei ca să treci mai ușor
prin perioada asta, dar chiar nu mă pricep.

Mă uit, ca tot omul, la ceea ce recomandă medicii și oamenii avizați
în situații de urgență. Caut să respect indicațiile.
Aia fac, nimic mai mult.

Știu, însă, că, printre gânduri, temeri, dezinfectanți și șervețele ude,
perioada asta e un bun prilej să petrecem mai mult timp cu noi:
să ne punem întrebări și să ne ocupăm de mintea, psihicul nostru.

Zilele astea, în timp ce scrollam fără sens pe Facebook, am dat de
un set de întrebări scrise de prietenul meu Dacian Pășcuță,
un tip pe care merită să îl urmărești. 🙂

Am dat copy paste la toate întrebările pe care el le-a pus în postare
și am petrecut două zile ca să găsesc răspunsuri,
Tot procesul ăsta chiar m-a ajutat să găsesc mai multă claritate.

Îți copiez mai jos întrebările.
Te rog ia-ți timpul necesar ca să le scrii răspunsurile.

Eu mi-am scris răspunsurile pe foaie și m-am simțit mult mai bine
după ce am făcut-o.

Iată, deci, întrebările:
1. Ce am de câștigat din această criză?
2. Ce mă învață asta despre societate? Dar despre mine?
3. Cu cine mă ajută să mă conectez mai mult?
4. La ce mă face mai atent?
5. Ce mă constrânge să îmbunătățesc în productivitatea mea?
6. Ce mă constrânge să schimb legat de munca mea?
7. Ce NU mai trebuie să fac, datorită acestei perioade?
8. Ce mi-am promis de mult să fac și n-am făcut, iar acum în sfârșit am timp?
9. Cum pot lucra strategic la relația, afacerea sau cariera mea?
10. Ce mă invită să fac legat de corpul meu? Cum îmi impactează pozitiv sănătatea?
11. Ce mă împiedică să consum prea mult?
12. Ce îmi spune despre cheltuielile pe care le-am făcut până acum? Cum mă ajută să rebugetez?
13. Despre ce mă invită să îmi arăt recunoștința? De pildă, văd luxul în care am trăit până acum, în care am putut să merg oriunde și să fac ce voiam?
14. Ce mă învață despre credință?
15. Ce mă învață despre prioritățile mele în viață? Eram pe deplin inspirat cu ce făceam zi de zi?
16. Cum pot să maximizez efectele acestui timp? Ce pot semăna în acest timp?
17. Despre ce pot să învăț și cum ar avea asta un impact în viața mea?

Pentru BUSINESSURI:
1. Ce nevoi noi (și servisabile) apar odată cu această criză?
2. De ce vor cumpăra acum clienții?
3. Ce valori de top au clienții noștri care vor conta acum mai mult ca oricând?
4. Ce putem îmbunătăți în marketing și comunicare? Cum ne putem adapta mesajele?
5. Ce va face și ce nu va face concurența?
6. Ce putem optimiza în buget?
7. Ce ne învață despre contul de backup?
8. Ce ne învață despre proceduri și sisteme?
9. Cum ne va ajuta perioada asta să vedem fidelitatea echipei?
10. Ce oameni cheie vor face diferența după ce trecem de această perioadă?
11. Ce ne învață despre productivitate?
12. Ce ne învață despre valorile firmei?
13. Cum ne poate ajuta să împlinim misiunea noastră?

În concluzie, aș vrea să fiu Mafalda, Nostradamus și să-ți spun
ce va urma, dar nu am habar, momentan.

Știu doar o vorbă pe care o mai zicem noi, ardelenii, când
stăm la un șpriț:

N-o fost niciodată să nu fie ea cumva.

Strămoșii noștri au trecut peste războaie, ciume bubonice,
febre tifoide, refugii și deportări pentru că, vorba lui Miron Costin,

Nu sunt vremurile sub om, ci bietul om sub vremuri.

P.S.
Despre Dacian și postarea lui găsești mai multe aici.